GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al altui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a GRAVITÁ vb. intr. 1. a tinde către un punct în virtutea legii gravitației. ◊ (despre aștri) a se mișca în jurul astrului din care s-a desprins, fiind atras de acesta. 2. (fig.) a evolua în vecinătatea unui punct, a tinde într-o anumită direcție, a fi în jurul și sub influența cuiva. (< fr. graviter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
GRAVITÁ vb. I. intr. A tinde către un punct în virtutea legii gravitației. ♦ (Despre aștri) A se mișca în jurul astrului din care s-a desprins, fiind atras de acesta. ♦ (Fig.) A tinde (spre). [< fr. graviter, cf. it., lat.t. gravitare].
Sursa: Dicționar de neologisme
gravitá (a ~) vb., ind. prez. 3 graviteázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită gravità v. a tinde către un centru de gravitate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al unui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)