Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele grafit:

GRAFÍT s. n. Carbon natural aproape pur, cristalizat în sistemul hexagonal, de culoare cenușie-neagră și cu luciu metalic, având numeroase folosiri în industrie. – Din fr. graphite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


GRAFÍT s. n. carbon natural de culoare cenușiu-închis, cu luciu metalic, folosit la fabricarea minelor de creion, a creuzetelor refractare, ca lubrifiant, anticoroziv etc. (< fr. graphite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GRAFÍT s.n. Carbon natural (în stare aproape pură) de culoare cenușie-închisă, cu luciu metalic, folosit la fabricarea minelor de creion, a creuzetelor refractare etc. [Pl. -turi, -te. / < fr. graphite].
Sursa: Dicționar de neologisme

1) *grafít n., pl. e și urĭ (it. graffito). Un fel de pictură murală lucrată în clar-obscur saŭ inscripțiune pe un zid.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) *grafít n., pl. urĭ (fr. graphite, m., d. it. grafite, f., d. vgr. graphis, creĭon, grápho, scriŭ). Min. Carbură minerală unsuroasă, care se întrebuințează la făcut creĭoane. (Se numește și plumbágine).
Sursa: Dicționaru limbii românești

GRAFÍT (‹ fr. {i}; {s} gr. grapho „a scrie”) s. n. (MINER.) Modificație polimorfă hexagonală a carbonului, cu aspect de mase compacte sau de agregate solzoase, mătăsoase de culoare neagră-cenușie, cu luciu metalic, având mare conductibilitate electrică. Este unsuros la pipăit, moale; se formează prin metamorfozarea șisturilor cărbunoase și bituminoase sau provine din rocile carbonatate printr-un proces de reducere la temperatură înaltă (grafitizare). Se obține industrial prin încălzirea antracitului sau a cocsului pulverulent la temperaturi de 2.700-3.300ºC. Utilizat în metalurgie, la fabricarea minelor pentru creioane, a electrozilor etc.
Sursa: Dicționar enciclopedic

grafít (mineral) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

grafit n. 1. mineraiu format din carbon pur, din care se fac creioane; 2. vopsea pentru mașină.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GRAFÍT s. n. Carbon natural aproape pur, cristalizat în sistemul hexagonal, de culoare cenușie-neagră și cu luciu metalic, având numeroase utilizări în industrie. – Din fr. graphite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GRAFÍT s. n. Carbon natural aproape pur, cristalizat în sistemul hexagonal, de culoare cenușie-neagră și cu luciu metalic, având numeroase folosiri în industrie. – Din fr. graphite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

GRAFÍT s. n. carbon natural de culoare cenușiu-închis, cu luciu metalic, folosit la fabricarea minelor de creion, a creuzetelor refractare, ca lubrifiant, anticoroziv etc. (< fr. graphite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GRAFÍT s.n. Carbon natural (în stare aproape pură) de culoare cenușie-închisă, cu luciu metalic, folosit la fabricarea minelor de creion, a creuzetelor refractare etc. [Pl. -turi, -te. / < fr. graphite].
Sursa: Dicționar de neologisme

1) *grafít n., pl. e și urĭ (it. graffito). Un fel de pictură murală lucrată în clar-obscur saŭ inscripțiune pe un zid.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) *grafít n., pl. urĭ (fr. graphite, m., d. it. grafite, f., d. vgr. graphis, creĭon, grápho, scriŭ). Min. Carbură minerală unsuroasă, care se întrebuințează la făcut creĭoane. (Se numește și plumbágine).
Sursa: Dicționaru limbii românești

GRAFÍT (‹ fr. {i}; {s} gr. grapho „a scrie”) s. n. (MINER.) Modificație polimorfă hexagonală a carbonului, cu aspect de mase compacte sau de agregate solzoase, mătăsoase de culoare neagră-cenușie, cu luciu metalic, având mare conductibilitate electrică. Este unsuros la pipăit, moale; se formează prin metamorfozarea șisturilor cărbunoase și bituminoase sau provine din rocile carbonatate printr-un proces de reducere la temperatură înaltă (grafitizare). Se obține industrial prin încălzirea antracitului sau a cocsului pulverulent la temperaturi de 2.700-3.300ºC. Utilizat în metalurgie, la fabricarea minelor pentru creioane, a electrozilor etc.
Sursa: Dicționar enciclopedic

grafít (mineral) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

grafit n. 1. mineraiu format din carbon pur, din care se fac creioane; 2. vopsea pentru mașină.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GRAFÍT s. n. Carbon natural aproape pur, cristalizat în sistemul hexagonal, de culoare cenușie-neagră și cu luciu metalic, având numeroase utilizări în industrie. – Din fr. graphite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)