Am găsit 64 de definiții pentru cuvantul/cuvintele graf:

GRAF1, grafi, s. m. (Rar) Conte (german). – Din germ. Graf.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


GRAF2, grafe și grafuri, s. n. (Mat.) Ansamblu a două mulțimi disjuncte, între care s-a stabilit o corespondență. ◊ Teoria grafelor = disciplină care studiază proprietățile topologice ale structurii grafelor. – Din fr. graphe, engl. graph.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

GRAF3(O)-, -GRÁF, -GRAFÍE elem. „scriere”, „care scrie, înregistrează”. (< fr. graph/o/-, -graphe, -graphie, cf. gr. graphein, a scrie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GRAF2 s. n. model matematic figural care permite vizualizarea și stabilirea ordinii logice a legăturilor dintre elementele componente ale unui sistem sau dintre operațiile și fazele unui proces. ♦ teoria ~ urilor = disciplină care studiază proprietățile topologice ale structurii grafurilor. (< fr. graphe, engl. graph)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GRAF1 s. m. conte german. (< germ. Graf)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

-GRAF Element secund de compunere savantă cu semnificația „care scrie”, „care desenează”, „care înregistrează”, „scriitor”, „desenator”, „înregistrator”. [< fr. -graphe, it. -grafo, cf. gr. graphos].
Sursa: Dicționar de neologisme

GRAF s.m. Conte german. [< germ. Graf].
Sursa: Dicționar de neologisme

GRAF s.n. (Mat.) 1. Reprezentare grafică a locului geometric al unei funcții. 2. Sistem de cupluri formate prin aplicarea unei mulțimi într-o a doua mulțime sau chiar în ea însăși. ◊ Teoria grafurilor = disciplină al cărei obiect îl constituie proprietățile topologice ale structurii grafurilor. [Pl. -furi. / < fr. graphe, cf. engl. graph(ic formula)].
Sursa: Dicționar de neologisme

*graf m. (germ. graf, rus. graf. V. grafină, pîrcălab). Conte german și rusesc. V. grof.
Sursa: Dicționaru limbii românești

GRAF (‹ fr., engl.) s. n. (MAT.) Pereche formată dintr-o mulțime de elemente numite noduri sau vârfuri și o mulțime de perechi de noduri numite muchii. ◊ G. direcționat (digraf) = g. în care perechile de noduri le numim arce și unde se fixează primul și al doilea element al perechii (perechea ordonată); un arc iese din primul nod al perechii și intră în al doilea nod. Teoria grafurilor = disciplină care studiază proprietățile și aplicațiile grafurilor.
Sursa: Dicționar enciclopedic

GRAF, Urs (c. 1485-c. 1527), pictor și gravor elvețian. Lucrări pe tema morții și scene religioase reprezentând tentații satanice („Viața Sf. Bernard”), într-un stil plin de umor, acordând atenție detaliilor. Gravuri în lemn, pictură pe sticlă, orfevrărie.
Sursa: Dicționar enciclopedic

graf1 (conte) (rar) s. m., pl. grafi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

graf2 (model matematic) s. n., pl. gráfuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

graf m. conte neamț: ăsta-i graful cel vestit AL. [Nemț. GRAF].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GRAF1, grafi, s. m. (Rar) Conte (german). – Din germ. Graf.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GRAF2, grafuri, s. n. (Mat.) Ansamblu a două mulțimi disjuncte, între care s-a stabilit o corespondență. ◊ Teoria grafurilor = disciplină care studiază proprietățile și aplicațiile grafurilor. [Pl. și: grafe] – Din fr. graphe, engl. graph.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GRAF1, grafi, s. m. (Rar) Conte (german). – Din germ. Graf.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

GRAF2, grafe și grafuri, s. n. (Mat.) Ansamblu a două mulțimi disjuncte, între care s-a stabilit o corespondență. ◊ Teoria grafelor = disciplină care studiază proprietățile topologice ale structurii grafelor. – Din fr. graphe, engl. graph.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

GRAF3(O)-, -GRÁF, -GRAFÍE elem. „scriere”, „care scrie, înregistrează”. (< fr. graph/o/-, -graphe, -graphie, cf. gr. graphein, a scrie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GRAF2 s. n. model matematic figural care permite vizualizarea și stabilirea ordinii logice a legăturilor dintre elementele componente ale unui sistem sau dintre operațiile și fazele unui proces. ♦ teoria ~ urilor = disciplină care studiază proprietățile topologice ale structurii grafurilor. (< fr. graphe, engl. graph)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GRAF1 s. m. conte german. (< germ. Graf)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

-GRAF Element secund de compunere savantă cu semnificația „care scrie”, „care desenează”, „care înregistrează”, „scriitor”, „desenator”, „înregistrator”. [< fr. -graphe, it. -grafo, cf. gr. graphos].
Sursa: Dicționar de neologisme

GRAF s.m. Conte german. [< germ. Graf].
Sursa: Dicționar de neologisme

GRAF s.n. (Mat.) 1. Reprezentare grafică a locului geometric al unei funcții. 2. Sistem de cupluri formate prin aplicarea unei mulțimi într-o a doua mulțime sau chiar în ea însăși. ◊ Teoria grafurilor = disciplină al cărei obiect îl constituie proprietățile topologice ale structurii grafurilor. [Pl. -furi. / < fr. graphe, cf. engl. graph(ic formula)].
Sursa: Dicționar de neologisme

*graf m. (germ. graf, rus. graf. V. grafină, pîrcălab). Conte german și rusesc. V. grof.
Sursa: Dicționaru limbii românești

GRAF (‹ fr., engl.) s. n. (MAT.) Pereche formată dintr-o mulțime de elemente numite noduri sau vârfuri și o mulțime de perechi de noduri numite muchii. ◊ G. direcționat (digraf) = g. în care perechile de noduri le numim arce și unde se fixează primul și al doilea element al perechii (perechea ordonată); un arc iese din primul nod al perechii și intră în al doilea nod. Teoria grafurilor = disciplină care studiază proprietățile și aplicațiile grafurilor.
Sursa: Dicționar enciclopedic

GRAF, Urs (c. 1485-c. 1527), pictor și gravor elvețian. Lucrări pe tema morții și scene religioase reprezentând tentații satanice („Viața Sf. Bernard”), într-un stil plin de umor, acordând atenție detaliilor. Gravuri în lemn, pictură pe sticlă, orfevrărie.
Sursa: Dicționar enciclopedic

graf1 (conte) (rar) s. m., pl. grafi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

graf2 (model matematic) s. n., pl. gráfuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

graf m. conte neamț: ăsta-i graful cel vestit AL. [Nemț. GRAF].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GRAF1, grafi, s. m. (Rar) Conte (german). – Din germ. Graf.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GRAF2, grafuri, s. n. (Mat.) Ansamblu a două mulțimi disjuncte, între care s-a stabilit o corespondență. ◊ Teoria grafurilor = disciplină care studiază proprietățile și aplicațiile grafurilor. [Pl. și: grafe] – Din fr. graphe, engl. graph.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GRAF1, grafi, s. m. (Rar) Conte (german). – Din germ. Graf.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

GRAF2, grafe și grafuri, s. n. (Mat.) Ansamblu a două mulțimi disjuncte, între care s-a stabilit o corespondență. ◊ Teoria grafelor = disciplină care studiază proprietățile topologice ale structurii grafelor. – Din fr. graphe, engl. graph.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

GRAF3(O)-, -GRÁF, -GRAFÍE elem. „scriere”, „care scrie, înregistrează”. (< fr. graph/o/-, -graphe, -graphie, cf. gr. graphein, a scrie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GRAF2 s. n. model matematic figural care permite vizualizarea și stabilirea ordinii logice a legăturilor dintre elementele componente ale unui sistem sau dintre operațiile și fazele unui proces. ♦ teoria ~ urilor = disciplină care studiază proprietățile topologice ale structurii grafurilor. (< fr. graphe, engl. graph)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GRAF1 s. m. conte german. (< germ. Graf)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

-GRAF Element secund de compunere savantă cu semnificația „care scrie”, „care desenează”, „care înregistrează”, „scriitor”, „desenator”, „înregistrator”. [< fr. -graphe, it. -grafo, cf. gr. graphos].
Sursa: Dicționar de neologisme

GRAF s.m. Conte german. [< germ. Graf].
Sursa: Dicționar de neologisme

GRAF s.n. (Mat.) 1. Reprezentare grafică a locului geometric al unei funcții. 2. Sistem de cupluri formate prin aplicarea unei mulțimi într-o a doua mulțime sau chiar în ea însăși. ◊ Teoria grafurilor = disciplină al cărei obiect îl constituie proprietățile topologice ale structurii grafurilor. [Pl. -furi. / < fr. graphe, cf. engl. graph(ic formula)].
Sursa: Dicționar de neologisme

*graf m. (germ. graf, rus. graf. V. grafină, pîrcălab). Conte german și rusesc. V. grof.
Sursa: Dicționaru limbii românești

GRAF (‹ fr., engl.) s. n. (MAT.) Pereche formată dintr-o mulțime de elemente numite noduri sau vârfuri și o mulțime de perechi de noduri numite muchii. ◊ G. direcționat (digraf) = g. în care perechile de noduri le numim arce și unde se fixează primul și al doilea element al perechii (perechea ordonată); un arc iese din primul nod al perechii și intră în al doilea nod. Teoria grafurilor = disciplină care studiază proprietățile și aplicațiile grafurilor.
Sursa: Dicționar enciclopedic

GRAF, Urs (c. 1485-c. 1527), pictor și gravor elvețian. Lucrări pe tema morții și scene religioase reprezentând tentații satanice („Viața Sf. Bernard”), într-un stil plin de umor, acordând atenție detaliilor. Gravuri în lemn, pictură pe sticlă, orfevrărie.
Sursa: Dicționar enciclopedic

graf1 (conte) (rar) s. m., pl. grafi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

graf2 (model matematic) s. n., pl. gráfuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

graf m. conte neamț: ăsta-i graful cel vestit AL. [Nemț. GRAF].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GRAF1, grafi, s. m. (Rar) Conte (german). – Din germ. Graf.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GRAF2, grafuri, s. n. (Mat.) Ansamblu a două mulțimi disjuncte, între care s-a stabilit o corespondență. ◊ Teoria grafurilor = disciplină care studiază proprietățile și aplicațiile grafurilor. [Pl. și: grafe] – Din fr. graphe, engl. graph.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GRAF1, grafi, s. m. (Rar) Conte (german). – Din germ. Graf.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

GRAF2, grafe și grafuri, s. n. (Mat.) Ansamblu a două mulțimi disjuncte, între care s-a stabilit o corespondență. ◊ Teoria grafelor = disciplină care studiază proprietățile topologice ale structurii grafelor. – Din fr. graphe, engl. graph.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

GRAF3(O)-, -GRÁF, -GRAFÍE elem. „scriere”, „care scrie, înregistrează”. (< fr. graph/o/-, -graphe, -graphie, cf. gr. graphein, a scrie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GRAF2 s. n. model matematic figural care permite vizualizarea și stabilirea ordinii logice a legăturilor dintre elementele componente ale unui sistem sau dintre operațiile și fazele unui proces. ♦ teoria ~ urilor = disciplină care studiază proprietățile topologice ale structurii grafurilor. (< fr. graphe, engl. graph)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GRAF1 s. m. conte german. (< germ. Graf)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

-GRAF Element secund de compunere savantă cu semnificația „care scrie”, „care desenează”, „care înregistrează”, „scriitor”, „desenator”, „înregistrator”. [< fr. -graphe, it. -grafo, cf. gr. graphos].
Sursa: Dicționar de neologisme

GRAF s.m. Conte german. [< germ. Graf].
Sursa: Dicționar de neologisme

GRAF s.n. (Mat.) 1. Reprezentare grafică a locului geometric al unei funcții. 2. Sistem de cupluri formate prin aplicarea unei mulțimi într-o a doua mulțime sau chiar în ea însăși. ◊ Teoria grafurilor = disciplină al cărei obiect îl constituie proprietățile topologice ale structurii grafurilor. [Pl. -furi. / < fr. graphe, cf. engl. graph(ic formula)].
Sursa: Dicționar de neologisme

*graf m. (germ. graf, rus. graf. V. grafină, pîrcălab). Conte german și rusesc. V. grof.
Sursa: Dicționaru limbii românești

GRAF (‹ fr., engl.) s. n. (MAT.) Pereche formată dintr-o mulțime de elemente numite noduri sau vârfuri și o mulțime de perechi de noduri numite muchii. ◊ G. direcționat (digraf) = g. în care perechile de noduri le numim arce și unde se fixează primul și al doilea element al perechii (perechea ordonată); un arc iese din primul nod al perechii și intră în al doilea nod. Teoria grafurilor = disciplină care studiază proprietățile și aplicațiile grafurilor.
Sursa: Dicționar enciclopedic

GRAF, Urs (c. 1485-c. 1527), pictor și gravor elvețian. Lucrări pe tema morții și scene religioase reprezentând tentații satanice („Viața Sf. Bernard”), într-un stil plin de umor, acordând atenție detaliilor. Gravuri în lemn, pictură pe sticlă, orfevrărie.
Sursa: Dicționar enciclopedic

graf1 (conte) (rar) s. m., pl. grafi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

graf2 (model matematic) s. n., pl. gráfuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

graf m. conte neamț: ăsta-i graful cel vestit AL. [Nemț. GRAF].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GRAF1, grafi, s. m. (Rar) Conte (german). – Din germ. Graf.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GRAF2, grafuri, s. n. (Mat.) Ansamblu a două mulțimi disjuncte, între care s-a stabilit o corespondență. ◊ Teoria grafurilor = disciplină care studiază proprietățile și aplicațiile grafurilor. [Pl. și: grafe] – Din fr. graphe, engl. graph.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)