Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele graden:

GRADÉN, gradenuri (gradene), s. n. 1. Treaptă înaltă, așezată la baza unui edificiu. 2. Fiecare dintre treptele unui amfiteatru, stadion etc., pe care sunt așezate băncile sau scaunele. – Din fr. gradin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


GRADÉN s. n. 1. treaptă înaltă la baza unui edificiu. 2. fiecare dintre treptele cu scaune sau cu bănci dintr-un amfiteatru, stadion etc. 3. denivelare de teren provenind din retragerea ghețarilor între o vale confluentă și una principală. (< fr. gradin, it. gradino)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GRADÉN s.n. 1. Treaptă înaltă situată la baza unei clădiri. 2. Fiecare treaptă cu scaune sau cu bănci dintr-un amfiteatru, dintr-un stadion etc. [< fr. gradin].
Sursa: Dicționar de neologisme

!gradén s. n., pl. gradéne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

GRADÉN, gradene, s. n. 1. Treaptă înaltă, așezată la baza unui edificiu. 2. Fiecare dintre treptele unui amfiteatru, stadion etc., pe care sunt așezate băncile sau scaunele. [Pl. și: gradenuri] – Din fr. gradin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GRADÉN, gradenuri (gradene), s. n. 1. Treaptă înaltă, așezată la baza unui edificiu. 2. Fiecare dintre treptele unui amfiteatru, stadion etc., pe care sunt așezate băncile sau scaunele. – Din fr. gradin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

GRADÉN s. n. 1. treaptă înaltă la baza unui edificiu. 2. fiecare dintre treptele cu scaune sau cu bănci dintr-un amfiteatru, stadion etc. 3. denivelare de teren provenind din retragerea ghețarilor între o vale confluentă și una principală. (< fr. gradin, it. gradino)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GRADÉN s.n. 1. Treaptă înaltă situată la baza unei clădiri. 2. Fiecare treaptă cu scaune sau cu bănci dintr-un amfiteatru, dintr-un stadion etc. [< fr. gradin].
Sursa: Dicționar de neologisme

!gradén s. n., pl. gradéne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

GRADÉN, gradene, s. n. 1. Treaptă înaltă, așezată la baza unui edificiu. 2. Fiecare dintre treptele unui amfiteatru, stadion etc., pe care sunt așezate băncile sau scaunele. [Pl. și: gradenuri] – Din fr. gradin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)