gradeá (-éle), s. f. (Trans.) Zăbrea, gratie. It. gradella, prin intermediul sb. gradela (DAR), cf. alb. gredeljë „grătar”.Sursa: Dicționarul etimologic român GRĂDEÁ, grădele, s. f. (Reg.) Nuia din care se împletesc unele garduri; p. ext. (la pl.) gard împletit din nuiele. [Var.: grădélă s. f.] – Refăcut din grădele (pl. lui grădelă < scr. gradela).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
grădeá, V. grătea.
Sursa: Dicționaru limbii românești
grădeá s. f., art. grădeáua; pl. grădéle, art. grădéleleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită grădeà f. Tr. nuia de gard: cu gradele de arțar POP. [Cf. it. GRADELLA, zăbrea].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GRĂDEÁ, grădele, s. f. (Reg.) Nuia din care se împletesc unele garduri; p. ext. (la pl.) gard împletit din nuiele. [Var.: grădélă s. f.] – Refăcut din grădele (pl. lui grădelă < sb. gradela).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)