GORGÓNĂ, gorgone, s. f. Monstru din mitologia greacă, închipuit ca o femeie cu șerpi în loc de păr, a cărei privire împietrea orice ființă. ♦ Ornament arhitectural reprezentând capul unui astfel de monstru. – Din lat. Gorgona, fr. Gorgones.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a gorgónă s.f. 1. (mit.) Monstru imaginat ca o femeie cu părul din șerpi împletiți. ◊ Motiv decorativ reprezentând capul unui astfel de monstru. 2. Animal celenterat din mările calde, în colonii arborescente de polipi. (< fr. gorgone, lat. gorgona)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
GORGÓNĂ s.f. (Mit.) Monstru imaginat ca o femeie cu părul format din șerpi împletiți. ♦ Motiv decorativ care reprezintă capul unui astfel de monstru. [Cf. fr., it. gorgone, lat. Gorgona].
Sursa: Dicționar de neologisme
*gorgónă f. (d. Gorgonele din mitologie). Zool. Un fel de polip. V. celenterat.
Sursa: Dicționaru limbii românești
gorgónă s. f., g.-d. art. gorgónei; pl. gorgóneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită GORGÓNĂ, gorgone, s. f. Monstru din mitologia greacă, cu înfățișare de femeie cu șerpi în loc de păr, a cărei privire împietrea orice ființă. ♦ Ornament arhitectural reprezentând capul unui astfel de monstru. – Din lat. Gorgona, fr. Gorgones.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)