GOLIÁRD, goliarzi, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi; vagant. [Pr.: -li-ard] – Din fr. goliard.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a GOLIÁRD s. m. nume dat poeților medievali rătăcitori, de limbă latină, care celebrau în poeziile lor bucuria de a trăi într-un spirit libertin, adesea satiric. ◊ student medieval. (< fr. goliard)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
GOLIÁRD s.n. Nume dat poeților medievali de limbă latină, rătăcitori, care celebrau în poeziile lor bucuria de a trăi, într-un spirit libertin, adesea satiric, trădând resentimentele unor inși certați cu morala societății timpului. ♦ Student medieval. [Pron. -li-ard. / < fr. goliard, it. goliardo, cf. v.fr. gouliard < lat.t. familia Goliae – familia lui Goliat].
Sursa: Dicționar de neologisme
goliárd (-li-ard) s. m., pl. goliárziSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită GOLIÁRD, goliarzi, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi. [Pr.: -li-ard] – Din fr. goliard.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)