GOGONEÁ, gogonele, s. f. (Mai ales la pl.) Fructul neajuns la maturitate al pătlăgelelor roșii, de culoare verde sau verde-roșiatică, din care se fac murături. – Gogon (reg. „mic obiect sferic” – et. nec.) + suf. -ea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a gogoneá s. f., art. gogoneáua, g.-d. art. gogonélei; pl. gogonéle, art. gogonéleleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
gogoneà f. ardeiu mic și rotunjor. [V. gogon].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GOGONEÁ, gogonele, s. f. (Mai ales la pl.) Pătlăgele roșii, neajunse la maturitate, de culoare verde sau verde-roșiatică, din care se fac murături. – Gogon (reg. „mic obiect sferic”) + suf. -ea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)