Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele godină:

GÓDINĂ, godine, s. f. Specie de pepene galben cu coaja lucioasă. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


godínă (godíne), s. f.1. (Munt.) Dovleac. – 2. (Trans.) Ciumăfaie, Datura stramonium. Origine incertă. După Cihac, II, 501, din mag. görög dinnye „pepene turcesc”, a cărui der. pare dificilă.
Sursa: Dicționarul etimologic român

godínă, -e, s.f. – Loc cu mulți purcei, cf. (top.) Godineasa, una din vetrele vechi ale satului Gârdani (zona Codru). – Din godin „purcel în lapte„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

gódină (reg.) s. f., g.-d. art. gódinei; pl. gódine
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

godină f. soiu de dovleac: miros de godină galbenă. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GÓDINĂ, godine, s. f. (Reg.) Specie de pepene galben cu coaja lucioasă. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GÓDINĂ, godine, s. f. Specie de pepene galben cu coaja lucioasă. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

godínă (godíne), s. f.1. (Munt.) Dovleac. – 2. (Trans.) Ciumăfaie, Datura stramonium. Origine incertă. După Cihac, II, 501, din mag. görög dinnye „pepene turcesc”, a cărui der. pare dificilă.
Sursa: Dicționarul etimologic român

godínă, -e, s.f. – Loc cu mulți purcei, cf. (top.) Godineasa, una din vetrele vechi ale satului Gârdani (zona Codru). – Din godin „purcel în lapte„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

gódină (reg.) s. f., g.-d. art. gódinei; pl. gódine
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

godină f. soiu de dovleac: miros de godină galbenă. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GÓDINĂ, godine, s. f. (Reg.) Specie de pepene galben cu coaja lucioasă. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)