GODÁC, godaci, s. m. (Pop.) Purcel (până la un an); godin1, godânac. – Cf. sl. godŭ „an” și rom. godânac.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a godác (godáci), s. m. – Purcel de lapte. Sl. godŭ „an”, cu suf. -ac (Pușcariu 1186; Cihac, II, 123; Pușcariu, Dacor., VII, 467; Pușcariu, Lr., 31). Este dublet al lui godănac, s. m. (purcel de lapte), din bg. godinak. – Der. godăciță, s. f. (purcea); go(a)din, s. m. (purcel de lapte); godănac (var. codănac), s. m. (puști, țînc, mucos); godană (var. codană), s. f. (tînără, fată), cu influența lui coadă „împletitură de păr”.Sursa: Dicționarul etimologic român
godác m. (d. vsl. godŭ, an, și -ac ca în godinac, dănác, gînsac. V. hojma, ogod, po- și z-godesc). Est. Purcel pînă la un an (godin, grăsun, gîrmăț). V. noatin și cîrlan.
Sursa: Dicționaru limbii românești
godác s. m., pl. godáciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită godac m. Mold. grăsun: godacul iar a strigat CR. [Dial., Someș, gădin, purcel de un an: cf. slav. GODŬ, an (lit. purcel de un an)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GODÁC, godaci, s. m. (Pop.) Purcel (până la un an); godin1, godânac. – Cf. sl. godŭ „an” și rom. godânac.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)