GLIPTOTÉCĂ, gliptoteci, s. f. Colecție de pietre prețioase sau semiprețioase gravate; p. ext. muzeu (sau secție într-un muzeu) în care se păstrează asemenea colecții. – Din fr. glyptothèque, germ. Glyptothek.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a GLIPTOTÉCĂ s. f. 1. colecție de pietre gravate; locul unde se păstrează. 2. muzeu de sculptură. (< fr. glyptothèque, germ. Glyptothek)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
GLIPTOTÉCĂ s.f. (Liv.) Colecție de pietre gravate; (p. ext.) muzeu unde se țin astfel de colecții. [Gen. -cii. / cf. fr. glyptothèque, germ. Glyptothek < gr. glyptos – gravat, theke – cutie].
Sursa: Dicționar de neologisme
*gliptotécă f., pl. ĭ și e (d. glipt-ic și -tecă ca în bibliotecă). Muzeŭ de petre [!] sculptate, de sculptură: gliptoteca din München.
Sursa: Dicționaru limbii românești
gliptotécă s. f., g.-d. art. gliptotécii; pl. gliptotéciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită gliptotecă f. cabinet de pietre gravate, de statui.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GLIPTOTÉCĂ, gliptoteci, s. f. Colecție de pietre prețioase sau semiprețioase gravate; p. ext. muzeu (sau secție într-un muzeu) în care se păstrează asemenea colecții. – Din fr. glyptothèque, germ. Glyptothek.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)