Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele glie:

GLÍE, glii, s. f. (Pop.) 1. Pământ, ogor; fig. patrie. ◊ Expr. Sub glie = în mormânt. 2. Brazdă de pământ (cu iarbă cu tot, câtă se poate desprinde o dată cu hârlețul). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


-GLÍE2 elem. glio-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GLÍE1 s. f. (med.) nevroglie. (< germ. Glia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

glíe (glíi), s. f.1. Pămînt, ogor. – 2. Pămînt, cîmp. Sl., din aceeași familie cu clisă; însă etimonul exact nu a fost încă identificat; cf. slov. glie „cocă, pap”, rut, rus. glej „lut, argilă” (DAR). Cel de al doilea sens este pur literar. După Körting 4166 și Tiktin, urmați de REW 3782, din lat. gleba, încrucișat cu rut. gliba.
Sursa: Dicționarul etimologic român

glíe f. (rus. gleĭ, rut. hleĭ, lut, nomol, hleĭ, rudă cu gr. glia, cleĭ. Din lat. glĕba, bulgăre, teren, moșie, s´ar fi făcut rom. gheaŭă, ĭar din rus. glýba, bulgăre, s´ar fi făcut glibă. Cp. și cu vsl. glina, lut). Trans. Munt. Mold. (Rar). Bucată de pămînt cu ĭarbă scoasă dintr´un loc și pusă aĭurea ca să oprească năruirea (lat. caespes). Poet. Supt [!] glie, în pămînt (de ex., mort). V. glebă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

glíe s. f., art. glía, g.-d. art. glíei; pl. glii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

glie f. brazdă sămănată cu iarbă. [Cf. rus. GLYBA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GLÍE, glii, s. f. 1. Pământ; ogor; fig. patrie. ◊ Expr. Sub glie = în mormânt. 2. Brazdă de pământ (cu iarbă cu tot, câtă se poate desprinde odată cu hârlețul). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)