GIOLÁR, giolari, s. m. (Înv.) Jucător (priceput) de arșice. – Giol + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a giolar, giolari s. m. hoț.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
gĭolár m. (d. gĭol). Vest. Acela care joacă foarte bine la arșice orĭ la bile și, pin [!] urmare, ĭa toate arșicele saŭ bilele adversaruluĭ. – În est cĭolar. V. nucar și as.
Sursa: Dicționaru limbii românești
giolár (înv.) (gio-) s. m., pl. gioláriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită giolar m. cel ce dă puiu de giol.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GIOLÁR, giolari, s. m. (Înv.) Jucător (priceput) de arșice. – Giol + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)