Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele ginere:

GÍNERE, gineri, s. m. 1. Soțul unei femei, considerat în raport cu părinții acesteia. 2. (Pop.) Mire. – Din lat. gener, -eri.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


gínere (gíneri), s. m.1. Soțul unei femei, în raport cu părinții acesteia. – 2. Mire. – Mr. dzinere, megl. ziniri, istr. žiner. Lat. gĕner (Pușcariu 720; Candrea-Dens., 745; REW 3730; DAR), cf. it. genero, prov. genere, fr. gendre, sp. yerno, port. genro. Cuvînt comun în toate regiunile (ALR, II, 259). Nu are sensul de „bărbat căsătorit” pe care Sandfeld 37 îl presupune, deducîndu-l din ngr. γαμβρός; indică numai persoana căsătorită, din punctul de vedere al înrudirii sale spirituale cu socrii, sau în cursul ceremoniei de nuntă. – Der. gineri, vb. (a face pe cineva să-i fie ginere, a-și da fata după cineva); ginerie, s. f. (gradul de rudenie al ginerelui cu socrii).
Sursa: Dicționarul etimologic român

gínere m. (lat. gener, it. género, pv. genere, fr. gendre, sp. yerno, pg. genro). Bărbatu fiĭceĭ în raport cu părințiĭ eĭ. Vest. Mire. Gătit ca un ginere, spilcuit, îmbrăcat foarte îngrijit. După moarte, și cal de ginere, după ploaĭe, chepeneag (se zice cînd un folos vine prea tîrziŭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești

gínere s. m., art. gínerele; pl. gíneri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ginere m. 1. bărbatul fiicei, în raport cu părinții ei; 2. Munt. și Tr. mire: aștept să sosească ginerii noștri din Țarigrad OD. [Lat. GENEREM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GÍNERE, gineri, s. m. 1. Soțul unei femei, considerat în raport cu părinții acesteia. 2. (Pop.) Mire. – Din lat. gener, -eri.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)