Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele gin:

GIN, ginuri, s. n. Băutură alcoolică obținută prin distilarea mustului fermentat2 de cereale, în care s-au pus boabe de ienupăr. – Din engl., fr. gin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


GIN2(O)-, -GÍN /GINECO- elem. „femeie”. (< fr. gyn/o/-, -gyne, gynéco-, cf. gr. gyne, gynaikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GIN1 s. n. băutură alcoolică din must de cereale fermentat și distilat, căruia i se adaugă boabe de ienupăr. (< engl. gin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GIN- v. gineco.
Sursa: Dicționar de neologisme

-GIN Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) femeie”, „femeiesc”. [< fr. -gyne].
Sursa: Dicționar de neologisme

gin, ginuri, s.n. (reg., înv.) Sondă specială cu care pescarii răscolesc malurile apei spre a dibui locurile cu cegă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

GIN s.n. Băutură alcoolică făcută din must de cereale fermentat și distilat, căruia i se adaugă boabe de ienupăr. [< engl., fr. gin].
Sursa: Dicționar de neologisme

1) gin, V. ghin.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) *gin m. (ar.). Nume pe care musulmaniĭ îl daŭ unor spirite bune saŭ rele, inferioare îngerilor, dar superioare oamenilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

3) *gin n. (cuv. engl.). Un fel de rachiŭ de cereale fabricat în Anglia și Scoția.
Sursa: Dicționaru limbii românești

gin s. n., (sorturi, porții) pl. gínuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

gin n. sondă cu care pescarii răscolesc malurile apei spre a dibui locurile de cegă. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

gin m. geniu rău, la Mahomedani: Bosforul desmierdat de a ginilor suflare AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GIN, (2) ginuri, s. n. 1. Băutură alcoolică obținută prin distilarea mustului fermentat de cereale, în care s-au pus boabe de ienupăr. 2. Sort, porție de gin (1). – Din engl., fr. gin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)