GHIȘÉU, ghișee, s. n. Ferestruică ori deschizătură special amenajată în ușa sau în peretele unui birou (2), prin care publicul poate lua contact direct cu funcționarii unei instituții. [Var.: (rar) ghișét s. n.] – Din fr. guichet.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a GHIȘÉU s. n. ferestruică amenajată într-o ușă, într-un perete al unui birou, prin care publicul poate comunica cu funcționarii. (< fr. guichet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
GHIȘÉU s.n. Ferăstruică, deschizătură amenajată într-o ușă, într-un perete etc. al unui birou, prin care se poate comunica sau transmite ceva. [Pron. -șeu, var. ghișet s.n. / < fr. guichet].
Sursa: Dicționar de neologisme
ghișéu (ghișée), s. n. – Ferestruică prin care publicul ia contact cu funcționarii unei instituții. – Var. (înv.) ghișet. Fr. guichet.Sursa: Dicționarul etimologic român ghișeu, ghișee s. n. (glum.) șliț, prohab.Sursa: Dicționar de argou al limbii române *ghișéŭ n., pl. eĭe și eurĭ, și ghișét n., pl. e (fr. guichet, probabil, de orig. scandinavă, din islandezu vikja, sued. vicka, a mișca, a învîrti). Ferestruĭe (deschizătură) făcută într´o ușă saŭ părete [!] ca să poțĭ vorbi cu cineva, ca la poștă, la locu de vînzare a biletelor de tren ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ghișéu s. n., art. ghișéul; pl. ghișéeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ghișeu n. ferestruie într’un zid sau poartă prin care se poate vorbi făr’a deschide ușa (= fr. guichet).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GHIȘÉU, ghișee, s. n. Fierăstruică ori deschizătură special amenajată în ușa sau în peretele unui birou, prin care publicul poate lua contact direct cu funcționarii unei instituții. [Var.: (rar) ghișét s. n.] – Din fr. guichet.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)