ghiuníe (-íi), s. f. – Echer, colțar. Tc. ǵönie (Tiktin).Sursa: Dicționarul etimologic român
ghĭuníe f. (turc. günié, d. ngr. gonia și -iá, echer). Sec. 19. Echer, colțar, cumpănă de zidar ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ghiunie f. colțarul zidarilor, dulgherilor și tâmplarilor. [Turc. GÜNIE, echer].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a