ghiordíe, ghiordíi, s.f. (înv.) haină lungă purtată iarna de boieroaice peste biniș (v.); giubea.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
ghiordíe (ghiordíi), s. f. – Veșmînt larg. Tc. kürdiye (Șeineanu, II, 182). Sec. XVIII, înv.Sursa: Dicționarul etimologic român
ghĭordíe f. (turc. ar. kurdiĭé, d. Kurd, Curd. Cp. cu cazaclie). Vechĭ. Un fel de gĭubea care se purta ĭarna peste biniș; maĭ pe urmă, bondă femeĭască, peptar [!]. – Și ghĭordeá, pl. -ele. Și ghĭorghíe. Și ghĭordeĭcă (după scurteĭcă) și (Mold. sud) ghĭondeĭcă, pl. ĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ghiordie f. od. haină lungă ce cocoanele purtau iarna peste biniș: ghiordie de hataia verde OD. [Turc. KÜRDIYE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a