GHIONÓI, ghionoaie, s. n. Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul dintre capete și în formă de ciocan la celălalt capăt. [Pr.: ghi-o-] – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ghionóĭ n., pl. oaĭe (d. ghionoaĭe, ca și fr. pic, ghionoaĭe și tîrnăcop. V. ghin. Munt. Trans. Tîrnăcop (c´un singur cĭoc). – Și gheonoĭ și gheunoĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ghionói (târnăcop) (ghi-o-) s. n., pl. ghionoáieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită GHIONÓI, ghionoaie, s. n. Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul dintre capete și în formă de ciocan la celălalt capăt. [Pr.: ghi-o-] – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
ghionoi - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul ghionoaie
ghionoi - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul ghionoaie
ghionoi - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul ghionoaie