GHIOL, ghioluri, s. n. Lac sau baltă (mare) cu fundul plin de mâl. – Din tc. göl.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ghiól (ghióluri), s. n. – Lac, baltă. – Mr. ghiole. Tc. göl (Șeineanu, II, 182; Lokotsch 729).Sursa: Dicționarul etimologic român
ghĭol n., pl. urĭ (turc. gól, baltă; pers. giul). Mold. Dobr. Baltă. Loc maĭ adînc și maĭ lat în rîurile de munte.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ghiol s. n., pl. ghióluriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ghiol n. 1. adâncime cu vârtej în apă, baltă: mare ghiol de apă trebue să fie în mațele lui CR.; 2. (termen geografic) lac dobrogean: ghiolul Turcoaei și Igliței. [Turc. GÖL, lac].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GHIOL, ghioluri, s. n. Lac sau baltă (mare) cu fundul plin de mâl. – Din tc. göl.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)