GHIOGÁR, ghiogari, s. m. (Reg.) Om care mână vitele (cu ghioaga). [Pr.: ghio-] – Din ghioagă + suf. -ar.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ghiogar, ghiogari s. m. huligan; bătăuș.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
ghĭogár m. Om armat c´o ghĭoagă. Fig. Iron. Om necivilizat. V. ghĭorlan.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ghiogár (rar) (ghio-) s. m., pl. ghiogáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită