Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele ghintuit:

GHINTUÍT1, ghintuituri, s. n. Faptul de a ghintui.V. ghintui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


GHINTUÍT2, -Ă, ghintuiți, -te, adj. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. – V. ghintui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ghintuít s. n., pl. ghintuíturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ghintuit a. 1. cu țeava scobită pe dinăuntru spre a bate departe: durdă ghintuită POP.; 2. bătut cu cuie, țintuit: ghioagă ghintuită. [V. ghint].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GHINTUÍT1, ghintuituri, s. n. Faptul de a ghintui.V. ghintui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GHINTUÍT2, -Ă, ghintuiți, -te, adj. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. – V. ghintui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GHINTUÍT1, ghintuituri, s. n. Faptul de a ghintui.V. ghintui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

GHINTUÍT2, -Ă, ghintuiți, -te, adj. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. – V. ghintui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ghintuít s. n., pl. ghintuíturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ghintuit a. 1. cu țeava scobită pe dinăuntru spre a bate departe: durdă ghintuită POP.; 2. bătut cu cuie, țintuit: ghioagă ghintuită. [V. ghint].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GHINTUÍT1, ghintuituri, s. n. Faptul de a ghintui.V. ghintui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GHINTUÍT2, -Ă, ghintuiți, -te, adj. Care are ghinturi, prevăzut cu ghinturi. – V. ghintui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

ghintuit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul ghintui