Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele ghindă:

GHÍNDĂ, ghinde, s. f. 1. Fructul stejarului (sau al altor copaci înrudiți). 2. (La jocul de cărți) Treflă. – Lat. glans, -ndis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ghíndă (ghínde), s. f.1. Fructul stejarului. – 2. Treflă, la jocul de cărți. – Mr., megl. gl’indă, istr. gl’inde. Lat. *glanda, de la glans, cu schimbare de decl. (Pușcariu 714; Candrea-Dens., 740; REW 3778; DAR), cf. alb. ljënde (Philippide, II, 643). Este de asemenea posibil să se plece direct de la glandem, cf. var. înv. și dial. ghinde. Der. ghindar, s. m. (stejar; cioară-de-cîmp; Garrulus glandarius), pe care Pușcariu 716, Candrea-Dens., 741 și REW 3774 îl derivă direct din lat. glandārius; ghindos, adj. (plin de ghindă); ghindoc, adj. (persoană bondoacă), cf. bondoc.Cf. ghindură.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ghíndă f., pl. de, ca colinde, tinde (vrom. ghinde, d. lat. glans, glandis; it. ghianda, vfr. glande, nfr. gland, sp. land[r]e, pg. lande. V. jolnă, grunț). Fructu stejaruluĭ. Treflă, spatie (la cărțile de joc): craĭu de ghindă. Iron. Fecĭor de ghindă (fătat în tindă, adică „purcel”), cĭofligar, sărac cu pretențiunĭ de boĭer. – Pl. ghinde se deduce și din gen. ghindiĭ (Bibl. 1688). Un ex. și la corobeață.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ghíndă s. f., g.-d. art. ghíndei; pl. ghínde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ghindă f. 1. rodul stejarului, servă la nutrețul porcilor; 2. una din cele patru colori în cărțile de joc: fecior de ghindă. [Lat. GLANDEM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GHÍNDĂ, ghinde, s. f. 1. Fructul stejarului (sau al altor copaci înrudiți). 2. (La jocul de cărți) Treflă. – Lat. glans, -ndis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)