Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele ghețar:

GHEȚÁR1, ghețare, s. n. (Înv.) Răcitor (2). – Gheață + suf. -ar (după fr. glacière).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


GHEȚÁR2, ghețari, s. m. Masă de gheață formată în regiunile alpine și în cele polare (1) și care, de obicei, se deplasează lent sub influența gravitației. ◊ Ghețar plutitor = aisberg. – Gheață + suf. -ar (după fr. glacier).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ghețár m. (d. gheață, după fr. glacier). Grămădire [!] imensă de gheață în munțĭ. S. n., pl. e. Răcitor, frigidar [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești

GHEȚÁR (‹ gheață; după fr. glacier) s. m. Masă de gheață formată în munții înalți și în regiunile polare, care se deplasează lent, sub influența gravitației, în lungul văilor sau pe pante. După dimensiune și formă se deosebesc: g. de calotă (sau continentali) cu grosimi foarte mari, dezvoltați în Antarctica și Groelanda și g. de munte (împărțiți, la rândul lor, în g. de vale și g. de circ). Suprafața ocupată de g. actuali (c. 16,3 mil. km2) reprezintă 11% din suprafața uscatului.
Sursa: Dicționar enciclopedic

ghețár1 (masă de gheață) s. m., pl. ghețári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ghețár2 (răcitor) (înv.) s. n., pl. ghețáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ghețar n. massă mare de ghiață în văile munților. [Lat. GLACIARIUM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GHEȚÁR1, ghețare, s. n. (Înv.) Răcitor. – Gheață + suf. -ar (după fr. glacière).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GHEȚÁR2, ghețari, s. m. Masă de gheață formată în regiunile alpine și în cele polare și care, de obicei, se deplasează lent sub influența gravitației. ◊ Ghețar plutitor = aisberg. – Gheață + suf. -ar (după fr. glacier).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GHEȚÁR1, ghețare, s. n. (Înv.) Răcitor (2). – Gheață + suf. -ar (după fr. glacière).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

GHEȚÁR2, ghețari, s. m. Masă de gheață formată în regiunile alpine și în cele polare (1) și care, de obicei, se deplasează lent sub influența gravitației. ◊ Ghețar plutitor = aisberg. – Gheață + suf. -ar (după fr. glacier).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ghețár m. (d. gheață, după fr. glacier). Grămădire [!] imensă de gheață în munțĭ. S. n., pl. e. Răcitor, frigidar [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești

GHEȚÁR (‹ gheață; după fr. glacier) s. m. Masă de gheață formată în munții înalți și în regiunile polare, care se deplasează lent, sub influența gravitației, în lungul văilor sau pe pante. După dimensiune și formă se deosebesc: g. de calotă (sau continentali) cu grosimi foarte mari, dezvoltați în Antarctica și Groelanda și g. de munte (împărțiți, la rândul lor, în g. de vale și g. de circ). Suprafața ocupată de g. actuali (c. 16,3 mil. km2) reprezintă 11% din suprafața uscatului.
Sursa: Dicționar enciclopedic

ghețár1 (masă de gheață) s. m., pl. ghețári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ghețár2 (răcitor) (înv.) s. n., pl. ghețáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ghețar n. massă mare de ghiață în văile munților. [Lat. GLACIARIUM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GHEȚÁR1, ghețare, s. n. (Înv.) Răcitor. – Gheață + suf. -ar (după fr. glacière).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GHEȚÁR2, ghețari, s. m. Masă de gheață formată în regiunile alpine și în cele polare și care, de obicei, se deplasează lent sub influența gravitației. ◊ Ghețar plutitor = aisberg. – Gheață + suf. -ar (după fr. glacier).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)