Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele gerundiv:

GERUNDÍV, gerundive, s. n. (În limba latină) Adjectiv verbal cu sens pasiv, derivat de la tema gerunziului; (în limba franceză) una dintre formele participiului prezent, precedate de prepoziția „en”. – Din fr. gérondif, lat. gerundivum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


GERUNDÍV s. n. (în limba latină) formă verbală cu sens pasiv dublat de cel de necesitate, de la tema gerunziului; (în franceză) una dintre formele participiului prezent. (< lat. gerundivus, fr. gérondif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GERUNDÍV s.n. (În limba latină) Formă verbală substantivată, care arată că acțiunea exprimată de verb trebuie să se săvârșească. ♦ Una dintre formele participiului prezent în limba franceză. [< lat. gerundivus, cf. fr. gérondif].
Sursa: Dicționar de neologisme

*gerundív n., pl. e (lat. gerundivum și gerundivus). Gram. Participiu viitor pasiv latin, precum: delendus, „care trebuĭe să fie dărămat [!]”.
Sursa: Dicționaru limbii românești

gerundív s. n., pl. gerundíve
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

gerundiv n. una din formele declinabile ale infinitivului latin, exprimă o lucrare care trebuie făcută.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GERUNDÍV, gerundive, s. n. (În limba latină) Adjectiv verbal cu sens pasiv, derivat de la tema gerunziului; (în limba franceză) una dintre formele participiului prezent, precedate de prepoziția „en”. – Din fr. gérondif, lat. gerundivum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)