GEOTÉHNICĂ s.f. Ramură a geologiei care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței. [Gen. -cii. / cf. fr. géotechnique].
Sursa: Dicționar de neologisme
GEOTÉHNICĂ s. f. 1. Știință aplicată care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței lor. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotechnique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
geotéhnică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geotéhniciiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Forme flexionare:
geotehnica - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul geotehnic
geotehnică - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul geotehnic