GENIÁL, -Ă, geniali, -e, adj. Înzestrat cu geniu; de geniu, care dovedește genialitate. [Pr.: -ni-al] – Din fr. génial.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a GENIÁL, -Ă adj. care are geniu; de geniu. (< fr. génial, it. geniale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
GENIÁL, -Ă adj. Care are geniu; de geniu. [Pron. -ni-al. / < fr. génial, it. geniale].
Sursa: Dicționar de neologisme
*geniál, -ă adj. (lat. genialis). Care depinde de natura persoaneĭ. Care are geniŭ (inteligență superioară): om genial. Care denotă geniu: ideĭe genială. Adv. În mod genial.
Sursa: Dicționaru limbii românești
geniál (-ni-al) adj. m., pl. geniáli; f. geniálă, pl. geniáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită genial a. înzestrat cu geniu: cap genial.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GENIÁL, -Ă, geniali, -e, adj. Înzestrat cu geniu; de geniu, care dovedește genialitate. [Pr.: -ni-al] – Din fr. génial.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)