GEAMÍE, geamii, s. f. Construcție destinată celebrării cultului la musulmani, de obicei mai mare decât moscheea. – Din tc. cămi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
geamíe (geamíi), s. f. – Moschee. – Mr. gimie, megl. geamiiă. Tc. cami (Roesler 619; Șeineanu, II, 187; Lokotsch 655, Ronzevalle 69), cf. ngr. τζαμί, alb. ğami, bg. džamija, sb. ğamija, sp. gima (Eguilaz 113).Sursa: Dicționarul etimologic român geamíe (ea dift.) f. (turc. [d. ar.] ğamy, loc de adunare, moscheĭe). Moscheĭe, biserică musulmană. V. mecet.
Sursa: Dicționaru limbii românești
geamíe (gea-) s. f., art. geamía, g.-d. art. geamíei; pl. geamíi, art. geamíileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită geamie f. templu mahomedan mai mare decât moscheea: copiii lui Mahomed în naltele geamii AL. [Turc. DJAMI].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GEAMÍE, geamii, s. f. Lăcaș de cult la musulmani; moschee. – Din tc. cāmi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 