Am găsit 19 definiții pentru cuvantul/cuvintele gară:

GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


GARÁ vb. tr. a adăposti (automobile, tramvaie etc.) într-un garaj sau într-un depou; a trage o locomotivă, un tren pe o linie de garaj. (< fr. garer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GARÁ vb. I. tr. A adăposti într-un garaj sau într-un depou (automobile, tramvaie etc.); a trage pe o linie de garaj (o locomotivă, un tren). [< garaj].
Sursa: Dicționar de neologisme

GARÁ (< fr.) vb. I tranz. 1. A adăposti un autovehicul într-un garaj. 2. A dirija un tren într-o stație de cale ferată pe o anumită linie, astfel încât să nu împiedice circulația sau manevrarea materialului rulant pe liniile vecine.
Sursa: Dicționar enciclopedic

gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GÁRĂ, gări, s. f. Ansamblu de construcții, instalații, amenajări etc. situat pe o linie ferată, unde opresc trenurile pentru urcarea și coborârea călătorilor și pentru încărcarea și descărcarea mărfurilor. ◊ Gară maritimă (sau fluvială) = ansamblu de construcții, instalații, amenajări etc. situat pe cheiul unui port maritim (sau fluvial), destinat îmbarcării și debarcării călătorilor și a bagajelor. – Din fr. gare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

GÁRĂ s. f. stație de cale ferată. ◊ ~ maritimă (sau fluvială) = ansamblu clădirilor și instalațiilor portuare amenajate pentru îmbarcarea-debarcarea mărfurilor și călătorilor. (< fr. gare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

gáră, gári, s.f. (înv., reg.) 1. clevetire, calomnie. 2. mulțime zgomotoasă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

GÁRĂ s.f. Stație de cale ferată; clădirea și instalațiile dintr-o astfel de stație. [< fr. gare].
Sursa: Dicționar de neologisme

gáră (-re), s. f. (Banat) Cenușă de paie. Sb. gara (Bogrea, Dacor., IV, 816). – Aceleiași familii îi aparține gărînă, s. f. (Banat, Olt., hoceag), care a însemnat probabil la origine „loc de ars în pădure”, cf. sl. garanŭ „ars”; și gariște, s. f. (Banat, cîmpie), cf. sb. gàrište „loc ars”.
Sursa: Dicționarul etimologic român

gáră s. f. – Protest zgomotos, tăgăduire. Pol. gwar(a) „zgomot” (Cihac, II, 114; DAR). În Mold.
Sursa: Dicționarul etimologic român

gáră (gắri), s. f. – Ansamblu de construcții pe calea ferată unde opresc trenurile. Fr. gare. Din aceeași familie fac parte gara, vb. (a parca), din fr. garer; garaj, s. n., din fr. garage; aerogară, s. f. (aeroport); autogară, s. f. (gară de autobuze).
Sursa: Dicționarul etimologic român

1) gáră f., pl. gărĭ (pol. gwar, gwara, murmur, tumult, gwara, vorbă, discurs, vsl. govorŭ, tumult). Est. Vechĭ. Clevetire, calomnie. Azĭ. Mold. sud. Mulțime gălăgioasă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) *gáră f., pl. gărĭ (fr. gare, gară, d. garer, a gara). Locu de plecare și de sosire a trenurilor și, pin [!] urmare, loc de adăpost p. vagoane și locomotive.
Sursa: Dicționaru limbii românești

gáră s. f., g.-d. art. gắrii; pl. gări
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

gară f. loc de sosire și de plecare pe căile ferate (= fr. gare).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GÁRĂ, gări, s. f. Ansamblu de construcții, instalații, amenajări etc. situat pe o linie ferată, unde opresc trenurile pentru urcarea și coborârea călătorilor și pentru încărcarea și descărcarea mărfurilor. ◊ Gară maritimă (sau fluvială) = ansamblu de construcții, instalații, amenajări etc. situat pe cheiul unui port maritim (sau fluvial), destinat îmbarcării și debarcării călătorilor și a bagajelor. – Din fr. gare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GÂRA interj. (Substantivat, în expr.) Gâra-mâra = sâcâială; ceartă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne