Am găsit 23 de definiții pentru cuvantul/cuvintele gamă:

GÁMA s. m. invar., s. f. 1. S. m. invar. A treia literă a alfabetului grecesc (folosită adesea și ca simbol în matematică, fizică etc.) 2. S. f. (Fiz.: în sintagma) Raze (sau radiație) gama = radiație emisă de corpurile radioactive, având o putere de pătrundere extrem de mare. 3. S. f. (Fiz.) Unitate de măsură a masei egală cu o milionime de gram. – Din fr. gamma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


GÁMA s. f. 1. a treia literă a alfabetului grecesc, corespunzând lui g. 2. unitate de măsură a masei, o milionime de gram; microgram. 3. unitate de măsură a intensității câmpului magnetic, a miliona parte dintr-un oersted. 4. raze (sau radiații) ~ = radiație emisă de corpurile radioactive, cu o putere penetrantă foarte mare. (< fr., gr. gamma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GÁMA s.f. 1. A treia literă a alfabetului grecesc (Γ, γ). 2. Microgram. 3. Unitate de măsură a intensității câmpului magnetic, egală cu a miliona parte dintr-un oersted. [< fr., gr. gamma].
Sursa: Dicționar de neologisme

GAMA, Vasco da (c. 1469-1524), navigator și explorator portughez. A descoperit (1497-1498) calea maritimă spre India, ocolind Africa pe la Capul Bunei Speranțe și ajungând la Calicut în 1498. În a doua călătorie (1502-1503), a fundat factoriile portugheze Mozambic și Sofala. Vicerege al Indiilor portugheze (1524).
Sursa: Dicționar enciclopedic

gáma1 (unitate de măsură) s. f.; simb. g
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

gáma2 (literă grecească) s. m., pl. gáma; g, G
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Gama (Vasco de) m. celebru navigator portugez, ocoli cel dintâiu capul de Buna-Speranța (1498) si muri ca vicerege al Indiilor (1525). El fu glorificat de Camoëns și este eroul operei Africana de Meyerbeer.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GÁMA, (1) gama, s. m., s. f. 1. S. m. A treia literă a alfabetului grecesc (folosită adesea și ca simbol în matematică, fizică etc.). 2. S. f. (Fiz.; în sintagma) Raze (sau radiație) gama = radiație emisă de corpurile radioactive, având o putere de pătrundere extrem de mare. 3. S. f. (Fiz.) Unitate de măsură a masei egală cu o milionime de gram. – Din fr. gamma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GÁMA s. m. invar., s. f. 1. S. m. invar. A treia literă a alfabetului grecesc (folosită adesea și ca simbol în matematică, fizică etc.) 2. S. f. (Fiz.: în sintagma) Raze (sau radiație) gama = radiație emisă de corpurile radioactive, având o putere de pătrundere extrem de mare. 3. S. f. (Fiz.) Unitate de măsură a masei egală cu o milionime de gram. – Din fr. gamma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

GÁMA s. f. 1. a treia literă a alfabetului grecesc, corespunzând lui g. 2. unitate de măsură a masei, o milionime de gram; microgram. 3. unitate de măsură a intensității câmpului magnetic, a miliona parte dintr-un oersted. 4. raze (sau radiații) ~ = radiație emisă de corpurile radioactive, cu o putere penetrantă foarte mare. (< fr., gr. gamma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GÁMA s.f. 1. A treia literă a alfabetului grecesc (Γ, γ). 2. Microgram. 3. Unitate de măsură a intensității câmpului magnetic, egală cu a miliona parte dintr-un oersted. [< fr., gr. gamma].
Sursa: Dicționar de neologisme

GAMA, Vasco da (c. 1469-1524), navigator și explorator portughez. A descoperit (1497-1498) calea maritimă spre India, ocolind Africa pe la Capul Bunei Speranțe și ajungând la Calicut în 1498. În a doua călătorie (1502-1503), a fundat factoriile portugheze Mozambic și Sofala. Vicerege al Indiilor portugheze (1524).
Sursa: Dicționar enciclopedic

gáma1 (unitate de măsură) s. f.; simb. g
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

gáma2 (literă grecească) s. m., pl. gáma; g, G
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Gama (Vasco de) m. celebru navigator portugez, ocoli cel dintâiu capul de Buna-Speranța (1498) si muri ca vicerege al Indiilor (1525). El fu glorificat de Camoëns și este eroul operei Africana de Meyerbeer.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GÁMA, (1) gama, s. m., s. f. 1. S. m. A treia literă a alfabetului grecesc (folosită adesea și ca simbol în matematică, fizică etc.). 2. S. f. (Fiz.; în sintagma) Raze (sau radiație) gama = radiație emisă de corpurile radioactive, având o putere de pătrundere extrem de mare. 3. S. f. (Fiz.) Unitate de măsură a masei egală cu o milionime de gram. – Din fr. gamma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GÁMĂ, game, s. f. 1. Succesiune de sunete (și note), care cuprinde toate sunetele unei scări muzicale, dispuse în ordinea ascendentă sau descendentă a sunetelor și luând tonul și numele notei cu care începe succesiunea. 2. Fig. (Pict.) Serie de tonuri și de culori dispuse într-o succesiune armonioasă. 3. Fig. Serie, grup, succesiune de obiecte, de fenomene, de situații care alcătuiesc un tot (armonios). Gamă largă de sortimente. – Din fr. gamme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

GÁMĂ s. f. 1. (muz.) succesiune de opt sunete, dispuse în ordine ascendentă sau descendentă, limitată la sunetele din cuprinsul unei octave. 2. șir de mărimi scalare exprimând termenii unei serii în tehnică. 3. (fig.) serie de situații, valori, produse, sortimente etc. înrudite, formând un tot armonios. ◊ (pict.) succesiune de tonuri, culori care se armonizează. (< fr. gamme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GÁMĂ s.f. 1. Scară de evaluare a unor valori sau rezultate. 2. (Muz.) Succesiune de opt sunete dispuse în ordine ascendentă sau descendentă, care ia tonul și numele notei cu care începe. 3. (Pict.) Succesiune de tonuri, de culori care se armonizează. [< fr. gamme, it. gamma].
Sursa: Dicționar de neologisme

*gámă f., pl. e (vgr. gámma, litera G, uzitată în evu mediŭ de Guido din Arezzo [† 1050] ca să însemne prima notă a gameĭ). Muz. Serie de opt note dispuse în ordinea naturală a sunetelor (do, re, mi, fa, sol, la, si, do). Fig. Serie de lucrurĭ clasate pin [!] gradațiune naturală: gama gusturilor, a sunetelor, a colorilor [!]. În general, ton, cîntec, vorbă: acest nepot nu știe de cît [!] o gamă: a cere banĭ unchĭuluĭ săŭ. – Gamele-s ascendente, cînd notele pleacă de la gros la supțire [!], și descendente, cînd pleacă invers. Ele se divid în game diatonice și cromatice. Îs doŭă felurĭ de game diatonice: cea majoră, compusă din cincĭ tonurĭ și doŭă semi-tonurĭ, și cea minoră, compusă din treĭ tonurĭ, un ton și jumătate și treĭ semi-tonurĭ. Toate gamele ĭaŭ tonu și numele noteĭ cu care încep. – În anu 1025, călugăru Guido din Arezzo înlocui literele uzitate p. note pin gama cu notele ut, re, mi, fa, sol, la. Nota si fu adăugată maĭ tîrziŭ după cele doŭă inițiale S. I. (sfîntu Ion) ale imnuluĭ. Înlocuirea silabeĭ ut pin do fu făcută la începutu sec 17 de Giovanni Doni și amintește numele luĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

gámă s. f., g.-d. art. gámei; pl. gáme
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

gamă f. 1. cele opt note muzicale așezate în ordinea lor naturală: do, re, mi, fa, sol, la, si, do; 2. în pictură: succesiune de tonuri, de colori; 3. fig. ton în genere: alte guri, aceeași gamă. EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GÁMĂ, game, s. f. 1. Succesiune melodică, ascendentă sau descendentă, care cuprinde toate sunetele unei scări muzicale, luând numele notei cu care începe. 2. Fig. (Pict.) Serie de tonuri și de culori dispuse într-o succesiune armonioasă. 3. Fig. Serie, grup, succesiune de obiecte, de fenomene, de situații care alcătuiesc un tot (armonios). Gamă largă de sortimente. – Din fr. gamme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)