Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele gafa:

GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


GAFÁ vb. intr. a face o gafă2. (< fr. gaffer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GAFÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A face, a comite o gafă (2) [în DN]. [< fr. gaffer].
Sursa: Dicționar de neologisme

gafa, gafez v. i. a face o gafă
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

*gafá (a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GÁFĂ, gafe, s. f. 1. Piesă metalică în formă de cârlig, fixată pe o prăjină, folosită la acostarea unei ambarcații, la îndepărtarea ei de mal etc. 2. Cârlig montat la capătul unui dispozitiv de ridicat, și de care se prinde sarcina. 3. Gest, atitudine sau vorbă nepotrivită, care poate constitui o indelicatețe sau o jignire neintenționată adusă cuiva. – Din fr. gaffe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

GÁFĂ2 s. f. gest, vorbă, atitudine nesocotită, dar neintenționată, care poate jigni. (< fr. gaffe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GÁFĂ1 s. f. 1. piesă metalică cu două gheare în formă de furcă, pentru blocarea unui lanț în mișcare. 2. cârlig metalic fixat de o prăjină, la acostarea unei ambarcații. (< fr. gaffe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GÁFĂ s.f. 1. Piesă metalică cu două gheare în formă de furcă, folosită pentru blocarea unui lanț în mișcare. ♦ Un fel de cârlig fixat de o prăjină, folosit la acostarea unei ambarcații etc. 2. (Fig.) Gest, vorbă, atitudine nesocotită, dar neintenționată, care poate supăra sau jigni. [< fr. gaffe].
Sursa: Dicționar de neologisme

*gáfă f., pl. e (fr. gaffe). Acțiune neîndemănatică [!] (de ex., a vorbi contra bețivilor neștiind că pintre [!] ceĭ prezențĭ e și un bețiv). A face o gafă, a o scrînti.
Sursa: Dicționaru limbii românești

gáfă s. f., g.-d. art. gáfei; pl. gáfe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

GÁFĂ, gafe, s. f. 1. Piesă metalică în formă de cârlig, fixată pe o prăjină, folosită la acostarea unei ambarcațiuni, la îndepărtarea acesteia de mal etc. 2. Cârlig montat la capătul unui dispozitiv de ridicat cu care se prinde sarcina. 3. Gest, atitudine sau vorbă nepotrivită, care poate constitui o indelicatețe sau o jignire neintenționată adusă cuiva. – Din fr. gaffe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)