Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele gabarit:

GABARÍT, gabarite, s. n. Șablon în al cărui contur, format din linii drepte sau curbe, trebuie să se cuprindă dimensiunile unui profil; contur, format din linii drepte sau curbe, care limitează dimensiunile maxime ale profilului unui obiect, ale unei construcții etc. ♦ Greutate care depășește limita maximă admisă sau pe cea normală. – Din fr. gabarit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


GABARÍT s. n. 1. contur poligonal care limitează dimensiunile maxime admisibile ale unui profil. ◊ greutate care depășește limita maximă admisă sau pe cea normală. ♦ ~ de încărcare = instalație specială care marchează limitele permise pentru încărcătura vagoanelor de marfă deschise. 2. model după care se fasonează unele piese în construcțiile de nave sau de piese de artilerie. 3. (fam.) dimensiune, statură. (< fr. gabarit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GABARÍT s.n. Contur care limitează dimensiunile maxime ale unui profil. ♦ Model după care se fasonează unele piese în construcțiile de nave sau de piese de artilerie. ♦ (Fam.) Dimensiune, statură. ◊ Gabarit de încărcare = instalație specială care marchează limitele permise pentru încărcătura vagoanelor de marfă deschise. [Pl. -te, -turi. / < fr. gabarit].
Sursa: Dicționar de neologisme

*gabarít n., pl. e sau urĭ (fr. gabarit, d. pv. gabarrit, din garbi, care e got. *garwi, preparare, „model”, infl. poate de it. garbo, formă frumoasă, tot d. got. *garwi). Arcadă de lemn orĭ de fer [!] pe supt [!] care se trec vagoanele încărcate ca să se vadă dacă încap pin [!] tunelurĭ saŭ podurĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

gabarít s. n., pl. gabaríte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

GABARÍT, gabarite, s. n. Șablon în al cărui contur, format din linii drepte sau curbe, trebuie să se cuprindă dimensiunile unui profil; contur, format din linii drepte sau curbe, care limitează dimensiunile maxime ale profilului unui obiect, ale unei construcții etc. ♦ Greutate care depășește limita maximă admisă sau pe cea normală. – Din fr. gabarit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GABARÍT, gabarite, s. n. Șablon în al cărui contur, format din linii drepte sau curbe, trebuie să se cuprindă dimensiunile unui profil; contur, format din linii drepte sau curbe, care limitează dimensiunile maxime ale profilului unui obiect, ale unei construcții etc. ♦ Greutate care depășește limita maximă admisă sau pe cea normală. – Din fr. gabarit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

GABARÍT s. n. 1. contur poligonal care limitează dimensiunile maxime admisibile ale unui profil. ◊ greutate care depășește limita maximă admisă sau pe cea normală. ♦ ~ de încărcare = instalație specială care marchează limitele permise pentru încărcătura vagoanelor de marfă deschise. 2. model după care se fasonează unele piese în construcțiile de nave sau de piese de artilerie. 3. (fam.) dimensiune, statură. (< fr. gabarit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

GABARÍT s.n. Contur care limitează dimensiunile maxime ale unui profil. ♦ Model după care se fasonează unele piese în construcțiile de nave sau de piese de artilerie. ♦ (Fam.) Dimensiune, statură. ◊ Gabarit de încărcare = instalație specială care marchează limitele permise pentru încărcătura vagoanelor de marfă deschise. [Pl. -te, -turi. / < fr. gabarit].
Sursa: Dicționar de neologisme

*gabarít n., pl. e sau urĭ (fr. gabarit, d. pv. gabarrit, din garbi, care e got. *garwi, preparare, „model”, infl. poate de it. garbo, formă frumoasă, tot d. got. *garwi). Arcadă de lemn orĭ de fer [!] pe supt [!] care se trec vagoanele încărcate ca să se vadă dacă încap pin [!] tunelurĭ saŭ podurĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

gabarít s. n., pl. gabaríte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

GABARÍT, gabarite, s. n. Șablon în al cărui contur, format din linii drepte sau curbe, trebuie să se cuprindă dimensiunile unui profil; contur, format din linii drepte sau curbe, care limitează dimensiunile maxime ale profilului unui obiect, ale unei construcții etc. ♦ Greutate care depășește limita maximă admisă sau pe cea normală. – Din fr. gabarit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)