Am găsit o definiție pentru cuvantul/cuvintele gălătuc:

gălătúc m. (bg. gŭltŭk, înghițitură, d. glŭtka, gîtlej; rus. glotók. V. gît). Est. Boț de mîncare cît poțĭ înghiți odată (bol alimentar). Fig. Iron. Pumn tras cuĭva la ceafă în cît [!] să înghită orĭ să icnească. – În nord gălătúș (ca țumburuc, -uș).
Sursa: Dicționaru limbii românești