FĂȘÍE s. f. v. fâșie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a fășíe, V. fîșie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
fășie f. 1. legătură lungăreață: o fășie de pânză; fig. o fășie de lumină, de imagini; 2. petec de pământ: cu o fășie tot n’avem moșie PANN. [Derivat din fașă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FĂȘÍE s. f. v. fâșie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) FÂȘÍE, fâșii, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă (de material textil, de piele etc.), tăiată sau ruptă dintr-o bucată mai mare. 2. Suprafață lungă și îngustă de teren. [Var.: fășíe s. f.] – Fașă + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a fâșíe s. f., art. fâșía, g.-d. art. fâșíei; pl. fâșíi, art. fâșíileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FÂȘÍE, fâșii, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă (de material textil, de piele etc.), tăiată sau ruptă dintr-o bucată mai mare. 2. Suprafață lungă și îngustă de teren. [Var.: fășíe s. f.] – Fașă + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
fâșie - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul fâșii
fâșie - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul fâșii
fâșie - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul fâșii
fâșie - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul fâșii
fâșie - Verb, Imperativ, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul fâșii