făinár1, făináre, s.n. (înv.) ladă, hambar de păstrat făina.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
făinár2, făinári, s.m. (înv.) 1. negustor de făină. 2. căruțaș care transportă făina.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
făinar, făinari s. m. (tox.) vânzător de droguri.Sursa: Dicționar de argou al limbii române făinár m. Fabricant orĭ vînzător de făină.
Sursa: Dicționaru limbii românești
făinar m. cel ce vinde făină. [Lat. FARINARIUS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
făinár1, făináre, s.n. (înv.) ladă, hambar de păstrat făina.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
făinár2, făinári, s.m. (înv.) 1. negustor de făină. 2. căruțaș care transportă făina.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
făinar, făinari s. m. (tox.) vânzător de droguri.Sursa: Dicționar de argou al limbii române făinár m. Fabricant orĭ vînzător de făină.
Sursa: Dicționaru limbii românești
făinar m. cel ce vinde făină. [Lat. FARINARIUS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a