fursánt s.n. (reg., înv.) vânzare mare, cu afluență de cumpărători; dever.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
fursánt (fursánturi), s. n. – Ocazie, prilej. Tc. firsa(n)t (Șeineanu, III, 54; Lokotsch 619). Sec. XIX, înv.Sursa: Dicționarul etimologic român
fursánt și -ált n., pl. urĭ (turc. fyrsant, fyrsat și fúrsat, d. ar. fursat). Vechĭ. Moment favorabil, ocaziune, chilipir, avantaj. (Auzit de mine în 1920, supt [!] forma firsant, de la o Gălățeancă trecută de 80 de anĭ). Biruință.
Sursa: Dicționaru limbii românești
fursant n. Mold. dever. [Turc. FURSANT, avantaj].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a