Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele fundă:

FUNDÁ vb. tr. 1. a pune bazele, a realiza fundația. 2. a întemeia afirmații, teorii etc. pe argumente, pe probe; a înființa, a institui. (< fr. fonder, lat. fundare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


FUNDÁ vb. I. tr. A pune bazele; a întemeia, a înființa, a institui. [Var. fonda vb. I. / < lat. fundare, cf. fr. fonder].
Sursa: Dicționar de neologisme

fundà v. 1. a așeza fundamentele unei construcțiuni; 2. a stabili, a institui: a funda un regat, o religiune; 3. fig. a sprijini cu probe: părerea mea e fundată pe fapte.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FUNDÁ, fundez, vb. I. Tranz. A pune bază; a întemeia, a înființa, a institui, a crea. ♦ A întemeia afirmații, idei, teorii etc. pe argumente, pe probe. [Var.: fondá vb. I] – Din fr. fonder, lat. fundare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

FUNDÁ vb. I. v. fonda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FÚNDĂ, funde, s. f. Nod în forma aripilor unui fluture, făcut dintr-o fâșie de mătase, de pânză etc. și servind ca podoabă; p. ext. panglică. – Din ngr. fúnda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

fúndă (fúnde), s. f.1. (Înv.) Ciucure. – 2. Panglică, nod sau legătură de panglici. – Var. funtă. Mr. fundă. Ngr. φοῦντα (Meyer, Neugr. St., IV, 71; Pascu, I, 89; Gáldi 192), cf. alb. funda, bg. funda (Bernard 44).
Sursa: Dicționarul etimologic român

fúndă și (Munt.) fúntă f., pl. e (ngr. funda [scris fúnta], moț, cĭucure, d. turc funda, tufiș). Fĭonc. Mar. (fundă). Frînghia care susține o amtenă saŭ rîdică [!] o pînză (și fungă, pl. ĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești

fúndă s. f., g.-d. art. fúndei; pl. fúnde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fundă f. nod de panglică. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FÚNDĂ, funde, s. f. Nod în forma aripilor unui fluture, făcut dintr-o fâșie de mătase, de pânză etc. și servind ca podoabă; p. ext. panglică. – Din ngr. fúnda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)