FUGÁREȚ, -IȚĂ, fugareți, -ițe, adj. (Reg.) Care fuge repede, ușor. – Fugi + suf. -areț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a fugáreț (reg.) adj. m., pl. fugáreți; f. fugáreță, pl. fugárețe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
FUGÁREȚ, -Ă, fugareți, -e, adj. (Reg.) Care fuge repede, ușor. – Fugi + suf. -areț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) FUGÁREȚ, -IȚĂ, fugareți, -ițe, adj. (Reg.) Care fuge repede, ușor. – Fugi + suf. -areț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a fugáreț (reg.) adj. m., pl. fugáreți; f. fugáreță, pl. fugárețe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
FUGÁREȚ, -Ă, fugareți, -e, adj. (Reg.) Care fuge repede, ușor. – Fugi + suf. -areț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)