Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele fuștel:

FUȘTÉL s. m. v. fuscel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


fuștél m., pl. (lat. fûstellus, dim. d. fûstis, fuste. De aicĭ vine ung. fuately). Par maĭ mic. Cotor de ceapă (acela care poartă semințele). Spetează, treaptă de scară mobilă. Traversă la scoarța (laturea) căruțeĭ. Bețișor care separă ițele la stativă (numită și furcel). – Și fușcel m., și fușteĭ, n., pl. eĭe.
Sursa: Dicționaru limbii românești

fuștél, feștei, (fuscel), s.n. – 1. Vergea, nuia. 2. Treaptă la scară. 3. (pl.) Nuiele verticale de urzit, la împletirea coșurilor (Stoica, Pop 1984; Lăpuș). 4. (pl.) Vergele trecute prin firul de urzeală la războiul de țesut. 5. (astr.) Fuștei, numele unei constelații: „Răsărit-o Fușteii, / Frumușei ca și domnii” (Bilțiu 1990: 8). – Lat. *fusticellus (< fustis „băț, țăruș„).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

FUȘTÉL s. m. v. fuscel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)