Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele frământare:
FRĂMÂNTÁRE,frământări, s. f. Acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei; frământat1, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale). 2. Neliniște sufletească, zbucium, chin. – V. frământa. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
frământare,frământări s. f. (intl.)1. arestare. 2. anchetă; interogatoriu. Sursa: Dicționar de argou al limbii române
frământáre s. f., g.-d. art. frământắrii; pl. frământắri Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
FRĂMÂNTÁRE,frământări, s. f. Acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei; frământat1, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale). 2. Neliniște sufletească, zbucium, chin. – V. frământa. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
frământare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul frământa