FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FRANCÁ vb. tr. 1. a plăti cu anticipație taxele de transport (pentru un colet). 2. a timbra o scrisoare. (< it. francare, germ. frankieren)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FRÁNCA2 v. lingua franca.
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
FRANCÁ vb. I. tr. 1. A plăti cu anticipație taxele de transport (pentru un colet, pentru o marfă). 2. A timbra o scrisoare. [P.i. -chez, 3,6 -chează. / < it. francare, cf. germ. frankieren].
Sursa: Dicționar de neologisme
francá (a ~) vb., ind. prez. 3 francheázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) !frấncă (înv.) s. f., g.-d. art. frấncei; pl. frấnceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
Forme flexionare:
franca - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul franc
francă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul franc
frânca - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul frânc
frâncă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul frânc