FRUNTÁRIE s. f. v. frontieră.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a *fruntárie f. (d. frunte, după frontieră). Rar. Frontieră.
Sursa: Dicționaru limbii românești
FRUNTÁRIE s. f. v. frontieră.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)