FRUMUȘÉL, -ÍCĂ, frumușei, -ele, adj. Diminutiv al lui frumos. ♦ (Adverbial) Cu frumosul, bine, lin, calm; fără prea multă vorbă. – Frumos + suf. -el, -ică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a frumușél, -ícă adj., pl. eĭ, ele. Cam frumos. Adv. Cîntă frumușel.
Sursa: Dicționaru limbii românești
frumușél adj. m., pl. frumușéi; f. frumușícă, pl. frumușéleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită frumușel a. frumos într´un grad mai mic: plăcut și drăgălaș.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FRUMUȘÉL, -ÍCĂ, frumușei, -ele, adj. Diminutiv al lui frumos. ♦ (Adverbial) Cu frumosul, bine, lin, calm; fără prea multă vorbă. – Frumos + suf. -el, -ică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)