Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele fruct:

FRUCT, fructe, s. n. 1. Produs care apare și se dezvoltă din pistilul unei flori fecundate și care conține semințele. ◊ Fructe zaharate (sau zaharisite) = fructe întregi sau părți de fructe sau de plante îmbibate cu sirop de zahăr și cu glucoză și acoperite, de obicei, cu o crustă de zahăr. 2. Produse vegetale care servesc ca hrană. 3. Fig. Produs, profit, rezultat material sau moral al unei acțiuni, al unei activități sau al unei situații; rod. [Var.: frúctă s. f.] – Din lat. fructus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


FRUCT s. n. 1. organ vegetal care se dezvoltă din ovarul fecundat, conținând semințele plantei respective; poamă, rod. 2. produs, profit, rezultatul unei acțiuni etc.; beneficiu. ◊ (fig.) rezultat al unor străduințe, al muncii etc. 3. înclinare față de verticală a feței văzute a unui element de construcție. (< lat. fructus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FRUCT s.n. 1. Ansamblul organelor vegetale care se dezvoltă după fecundația unei flori și care conțin semințele plantei respective; poamă, rod. 2. Produse vegetale care servesc ca hrană; rod. 3. Produs, profit, rezultatul material sau moral al unei acțiuni etc.; beneficiu. ♦ (Fig.) Operă, rezultat al unor străduințe, al muncii etc. 4. (Constr.) Înclinare a zidului exterior, datorită diferenței de grosime dintre partea inferioară și cea superioară a acestuia. [< lat. fructus].
Sursa: Dicționar de neologisme

fruct (frúcte), s. n. – Produs care apare din floare, rod. Lat. fructus (sec. XIX). Este dublet al lui frupt.Der. fructar, s. m. (persoană care vinde fructe); fructărie, s. f. (prăvălie unde se vînd fructe); fructifer, adj., din fr.; fructuos, adj., din fr.; fructifica, vb. (a folosi), din lat. fructificare (sec. XIX); infructuos, adj., din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*fruct n., pl. e (lat. fructus. V. frupt, frugal, uzufruct). Poamă, rod (măr, pară, portocală ș. a.). Orĭ-ce rod (sămînță) de plantă. Fals frupt. Pl. Rezultat (bun saŭ răŭ): fructu munciĭ, leniĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

fruct s. n., pl. frúcte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fruct n. 1. productul vegetalelor; 2. pl. tot ce pământul produce pentru hrană; 3. fig. folos, rezultat (bun sau rău): fructele muncii sale; 4. Jur. veniturile unei moșii sau unui imobil.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FRUCT, fructe, s. n. 1. Produs care apare și se dezvoltă din pistilul unei flori fecundate și care conține semințele. ◊ Fructe zaharate (sau zaharisite) = fructe întregi sau părți de fructe sau de plante îmbibate cu sirop de zahăr și cu glucoză și acoperite, de obicei, cu o crustă de zahăr. 2. Produse vegetale care servesc ca hrană. 3. Fig. Produs, profit, rezultat material sau moral al unei acțiuni, al unei activități sau al unei situații; rod. [Var.: frúctă s. f.] – Din lat. fructus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)