FRÉSCĂ, fresce, s. f. 1. Tehnică de a picta cu culori dizolvate în apă de var pe un zid cu tencuiala încă udă. ♦ Pictură murală decorativă, de dimensiuni mari, realizată prin această tehnică. 2. Fig. Compoziție literară de dimensiuni mari, care înfățișează tabloul de ansamblu al unei epoci, al unei societăți etc. – Din fr. fresque.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FRÉSCĂ s. f. 1. tehnică de a picta cu culori dizolvate în apă de var pe o tencuială încă umedă. ◊ pictură monumental-decorativă de dimensiuni mari, executată în această tehnică. 2. (fig.) operă literară de evocare plastică, sugestivă, a oamenilor și a moravurilor unei epoci. (< fr. fresque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FRÉSCĂ s.f. 1. Pictură lucrată cu culori de apă pe o tencuială încă umedă. 2. (Fig.) Prezentare plastică a oamenilor și a moravurilor unei anumite epoci. [< fr. fresque, cf. it. fresco].
Sursa: Dicționar de neologisme
fréscă (-ci), s. f. – Tehnică de a picta culori dizolvate în apă pe un zid; pictură murală. – Var. (înv.) fresc. Fr. fresque, it. fresco.Sursa: Dicționarul etimologic român *fréscă f., pl. e (fr. fresque f., d. it. fresco m., și adj. fresco, proaspăt, d. vgerm. frisc, ngerm. frisch, proaspăt). Pictură făcută pe tencuĭala proaspătă (saŭ și veche) a unuĭ zid.
Sursa: Dicționaru limbii românești
fréscă s. f., g.-d. art. fréscei; pl. frésceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FRÉSCĂ, fresce, s. f. 1. Tehnică de a picta cu culori dizolvate în apă de var pe un zid cu tencuiala încă udă. ♦ Pictură murală decorativă, de dimensiuni mari, realizată prin această tehnică. 2. Fig. Operă literară de dimensiuni mari, care înfățișează tabloul de ansamblu al unei epoci, al unei societăți etc. – Din fr. fresque.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)