FRECVENTATÍV, -Ă, frecventativi, -e, adj. (Gram.; rar) Iterativ. – Din lat. frequentativus, fr. fréquentatif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FRECVENTATÍV, -Ă adj. (despre verbe) care arată o repetare a unei acțiuni. (< lat. frequentativus, fr. fréquentatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FRECVENTATÍV, -Ă adj. (Gram.; despre verbe) Care arată o repetare a unei acțiuni. V. iterativ. [< lat. frequentativus, cf. (verba) frequentativa].
Sursa: Dicționar de neologisme
frecventatív adj. m., pl. frecventatívi; f. frecventatívă, pl. frecventatíveSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită frecventativ a. Gram. care arată frecvența sau repetițiunea: verb frecventativ.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FRECVENTATÍV, -Ă, frecventativi, -e, adj. (Gram.; rar) Iterativ. – Din lat. frequentativus, fr. fréquentatif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)