Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele fraza:

FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


FRAZÁ vb. tr. 1. a scoate în evidență ritmul frazei muzicale la executarea unei bucăți. 2. (ir.) a vorbi, a scrie afectat. (< fr. phraser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FRAZÁ vb. I. tr. A scoate în evidență ritmul frazei muzicale la executarea unei bucăți. [< fr. phraser].
Sursa: Dicționar de neologisme

frazá (a ~) vb., ind. prez. 3 frazeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FRÁZĂ, fraze, s. f. 1. Îmbinare de propoziții, care se află în raport de coordonare sau de subordonare, exprimând una sau mai multe judecăți. ♦ Fel de exprimare. 2. (În sintagma) Frază muzicală = unitate muzicală alcătuită dintr-o succesiune de sunete cu un sens expresiv propriu. – Din fr. phrase, lat. phrasis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

FRÁZĂ s. f. 1. unitate sintactică din două sau mai multe propoziții în raport de coordonare sau subordonare. 2. (muz.) unitate a discursului melodic delimitată de două cadențe. (< fr. phrase)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FRÁZĂ s.f. 1. (Gram.) Unitate sintactică constituită din două sau mai multe propoziții aflate între ele în raport de coordonare sau de subordonare; (p. restr.) propoziție. ♦ Mod de exprimare. 2. Frază muzicală = succesiune de sunete muzicale care formează o unitate. [< fr. phrase, it. frase, cf. gr. phrasis].
Sursa: Dicționar de neologisme

*fráză f., pl. e (vgr. phrásis, d. phrázo, exprim, zic). Reuniune de propozițiunĭ saŭ de vorbe care formează un înțeles complet. A face fraze, a vorbi pretențios. Muz. Șir de sunete regular și armonic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

fráză s. f., g.-d. art. frázei; pl. fráze
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

frază f. 1. adunare de propozițiuni sau de vorbe formând un sens complet; 2. mod pretențios de a vorbi: a face fraze; 3. Muz. șir de sunete formând un tot complet și armonic.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FRÁZĂ, fraze, s. f. 1. Unitate sintactică alcătuită din două sau mai multe propoziții, care se află în raport de coordonare sau de subordonare, exprimând una sau mai multe judecăți. ♦ Fel de exprimare. 2. (În sintagma) Frază muzicală = unitate muzicală alcătuită dintr-o succesiune de sunete cu un sens expresiv propriu. – Din fr. phrase, lat. phrasis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)