FRÁTE, frați, s. m. 1. Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex), născută din aceiași părinți sau din același tată ori din aceeași mamă; frățâne. ◊ Frate bun (sau adevărat, drept sau, reg., dulce) = fiecare dintre frații născuți din același tată și din aceeași mamă în raport unii cu alții. Frați de lapte = copii care au supt la aceeași doică. Frate de mână = băiat care servește mireasa în timpul nunții. Frate de cruce = fârtat. ♦ (La pl.) Nume dat copiilor (în cazul când se află între ei și băieți) născuți din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă. 2. Termen familiar, prietenesc, cu care cineva se adresează unei persoane (indiferent de sex). 3. Grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric și care ajută la treburile gospodărești; călugăr care are acest grad. 4. Lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii. 5. (Bot.; în compusul) Fratele-priboiului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori purpurii-violacee, care crește prin păduri sau locuri pietroase, umede și umbroase (Gerranium silvaticum). – Din lat. frater, -tris.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a fráte (fráți), s. m. – Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană născută din aceiași părinți (sau numai din unul). – Mr. frate, megl. frati, istr. frǫte. Lat. frātĕr, frātrem (Pușcariu 644; Candrea-Dens., 635; REW 3485; DAR), cf. alb. frat, it. fra(te), prov. fraire, fr. frère. Cuvînt comun (cf. ALR, I, 159). Cf. frăține, fîrtat. Pentru folosirea în doc. vechi, cf. Docan, Arhiva, XI, 422-44. Der. frățesc, adj. (de frate, fratern; călugăresc); frățește, adv. (în mod fratern); frăție, s. f. (fraternitate; înrudire între frați; iubire frățească); frățime, s. f. (breaslă, confrăție); frățior, s. m. (dim. al lui frate; plantă, ciormoiag, Melampyrum cristatum); frătuț, s. m. (poreclă dată românilor din Banat); înfrăți, vb. (a se uni în calitate de frați spirituali; a se asocia, a se uni, a fraterniza; a da lăstari plantele). Der. neol. fratern, adj., din lat. fraternus; fraternitate, s. f., din fr. fraternité; fraterniza, vb., din fr. fraterniser; confrate, s. m. pe baza modelului fr. confrère.Sursa: Dicționarul etimologic român
fráte m. (lat. frater, vgr. phratér și phrátor, scr. bhrâthar, engl. brother, germ. bruder, vsl. bratrŭ, bratŭ [V. barat]; it. frá[te], pv. sp. pg. fraire, fr. frère, ncat. frare). Cel născut din acelașĭ tată și aceĭașĭ mamă saŭ numaĭ dintr´unu din doĭ, și atuncĭ e frate vitreg. Cel unit cu altu pin [!] amiciție orĭ interes: toțĭ oameniĭ îs frațĭ. Călugăr care nu e încă preut [!]. Titlu adăugat unor ordine religioase: frațiĭ predicatorĭ. Frațĭ de cruce, amicĭ intimĭ. (În vechime frațiĭ de cruce se făceaŭ după ce-șĭ făceaŭ la mînă, o tăĭetură în formă de cruce, picuraŭ puțin sînge într´un pahar de apă și pe urmă beaŭ). Frate de mînă (Munt. vest). cavaler de onoare la nunțile țărăneștĭ. Prov. Frate, frate, dar brînza pe banĭ, în ce privește frăția, ți-s frate, dar brînza nu țĭ-o daŭ de cît [!] pe banĭ, adică: „în afacerĭ nu există frăție!”.
Sursa: Dicționaru limbii românești
fráte s. m., pl. frațiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită frate m. 1. cel născut din acelaș tată și din aceeași mamă, sau dela unul dintr´înșii; 2. cel unit cu altul prin legături de amicie, de interes: toți oamenii sunt frați; frate de cruce, tovarăș pe viață și pe moarte, înfrățit prin amestecul simbolic al sângelui (v. frăție): cât trăia, frați de cruce se prindea POP.; 3. nume dat călugărilor cari nu sunt preoți; 4. titlu adaos la numele unor ordine religioase: frații predicatori; 5. fig. vlăstar la rădăcina copacului: când rădăcina porumbului odrăslește, se zice că scoate frați sau surori. [Lat. FRATER; pentru sensul 5, v. copil].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FRÁTE, frați, s. m. 1. Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex), născută din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă; frățâne. ◊ Frate bun (sau adevărat, drept sau, reg., dulce) = fiecare dintre frații născuți din același tată și din aceeași mamă în raport unii cu alții. Frați de lapte = copii care au supt la aceeași doică. Frate de mână = băiat care servește mireasa în timpul nunții. Frate de cruce = fârtat. ♦ (La pl.) Nume dat copiilor (în cazul când se află între ei și băieți) născuți din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă. 2. Termen familiar, prietenesc, cu care cineva se adresează unei persoane (indiferent de sex). 3. Titlu pe care și-l dau călugării între ei. ♦ Grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric și care ajută la treburile gospodărești; călugăr care are acest grad. 4. Lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii. 5. (Bot.; în compusul) Fratele-priboiului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori purpurii-violacee, care crește prin păduri sau locuri pietroase, umede și umbroase (Gerranium silvaticum). – Lat. frater, -tris.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)