FRANCISCÁN, -Ă, franciscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr sau calugăriță catolic(ă) din ordinul întemeiat de Francisc din Assisi la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care ține de ordinul franciscanilor (1). – Din fr. franciscain.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FRANCISCÁN, -Ă I. s. m. f. călugăr(iță) aparținând unui ordin catolic fondat de Francesco d’Assisi în 1209. II. adj. care aparține acestui ordin. (< fr. franciscain)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FRANCISCÁN, -Ă s.m. și f. Călugăr(iță) aparținând unui ordin catolic, fondat de Francesco d´Assisi în 1209. // adj. Care aparține acestui ordin. [Cf. it. francesco, fr. franciscain].
Sursa: Dicționar de neologisme
*franciscán s. Călugăr din ordinu fundat la 1208 în Italia de sfîntu Francisc din Assisi (Umbria, Italia).
Sursa: Dicționaru limbii românești
franciscán adj. m., s. m., pl. franciscáni; adj. f., s. f. franciscánă, pl. franciscáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită franciscan m. călugăr din tagma sf. Francisc d’Asiza, fundată în Italia la 1208.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FRANCISCÁN, -Ă, franciscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr membru al unuia dintre ordinele catolice fondate de Francesco d’Assisi la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care ține de fondate (1). – Din fr. franciscain.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)