FRAGMÉNT, fragmente, s. n. Bucată, parte, frântură, fracțiune dintr-un tot; parte izolată dintr-o scriere sau rest dintr-o operă pierdută ori neterminată. – Din fr. fragment, lat. fragmentum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FRAGMÉNT s. n. 1. parte (dintr-un tot). 2. moment dintr-o operă literară, muzicală, dintr-o scriere. (< fr. fragment, lat. fragmentum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FRAGMÉNT s.n. Bucată, parte (a unui tot). ♦ Parte dintr-o operă literară, dintr-o scriere. [Pl. -te. / < fr. fragment, cf. lat. fragmentum].
Sursa: Dicționar de neologisme
*fragmént n., pl. e (lat. fragmentum, d. frángere, a frînge. V. fragil). Frîntură, bucată ruptă dintr´un întreg: fragmente dintr´o corabie, din scrierile unuĭ autor, dintr´o conversațiune. V. epavă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
fragmént s. n., pl. fragménteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită fragment n. 1. bucată din ceva sfărâmat; 2. parte dintr´un tot.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FRAGMÉNT, fragmente, s. n. Bucată, parte, frântură, fracțiune dintr-un tot. ♦ Spec. parte izolată dintr-o scriere sau rest dintr-o operă pierdută ori neterminată. – Din fr. fragment, lat. fragmentum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)